„Se formează un crochiu al bărbatului dintr-o bucată: băutor de rom, împătimit al handbalului (nu al fotbalului), care învață engleza pe casete, dar e în același timp un comunist convins. Însă Grigore nu se împlinește până la capăt ca personaj. Determinarea lui de fier nu face decât să sporească confuzia spectatorului, care e foarte posibil să nu cuprindă până la capăt însemnătatea dinamicilor de putere de pe șantier și nici criza folosirii betonului într-o parte sau alta, pentru că ele nu sunt articulate eficace. Oricât de colorat ar fi Grigore, cu blugii pe care-i poartă mereu, cu capul în chiuveta cu apă rece după o beție zdravănă, cu replicile mereu ascuțite, senzația perpetuă e că ceva lipsește.”

„Sunt mici momente de spontaneitate, câteva cadre cu iz documentarist cu oameni pe stradă, o secvență în care Maria (Adriana Șchiopu), tehnician și colegă cu Grigore, își acoperă preventiv urechile fix înainte ca bărbatul să trântească furios ușa. Ori cel în care Grigore se întâlnește scurt cu o lucrătoare de la textile (Rodica Negrea) și-i cere să-l cheme pe tovarășul șef, iar tânăra, anxios-politicoasă, se conformează imediat.”

„Între lupta pentru a îndrepta neregulile de pe șantier și încercarea de apropiere romantică, Grigore își păstrează aura de priceput cinic. Nu-i rămâne decât să asculte neconvins sfaturile apropiaților săi, de a se înmuia, de a căpăta omenie și de a colabora.”