„Urgența și „ilegalitatea” demersului lor (a personajelor) nu pot să nu amintească de premisa lui „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (2007, r. Cristian Mungiu), care-și trage din „Buletin” o parte de ADN. Chiar dacă nu e vorba de un avort, ci de un aranjament mai mult sau mai puțin trecut cu vederea în mica înțelegere socialistă, atmosfera e acolo.”

O altă legătură cu filmul lui Mungiu, câștigător al Palm D’Or în 2007 e și o bucățică de dialog între tânărul cuplu și avocatul lor (Geo Saizescu), care îi întreabă de cât timp sunt împreună. Ei zic „trei”. Iar el întreabă: luni? săptămâni? Zile?

„Buletin de București” cuprinde, într-un soi de realism socialist, schița spiritului romantic al perioadei de final a RSR. Aerul său e pe atât de înduioșător, pe cât e de compătimitor. Iar dacă nu s-ar fi dorit așa tare să fie o comedie, „Buletin de București” ar fi putut fi un film de dragoste marcant.