BOCET VESEL

„În nevoia sa de afirmare, filmul ca și piesa, pierde nuanța de compasiune față de această realitate tristă, se întinde prea departe cu umorul gratuit și caricaturizarea unor personaje. Predicatorul ajunge să semene cu o paiață, iar mesajul către credincioși e golit de conținut până începe să sune ca limba de lemn politică. Figuri mitologice românești precum Păcală și Tândală, Măgarul și Călugărul, Gâscarul și alții, devin păpuși viu colorate care încearcă, fără să reușească, să înveselească peisajul înghețat ideologic. „Râsu` plânsu`” românesc ar fi trebuit să fie înțeles ca o stare de echilibru, umanitate și toleranță. Poate mai bine de acum încolo, în vremuri mai îngăduitoare.”

„Regizorul Mircea Moldovan […] nu cred că a găsit «cheia» cinematografică a acestui «Bocet vesel». […] Rămînem cu cîte o replică de tipul «păcat nu-i ceea ce ne intră în gură, ci ceea ce ne iese», și ne gîndim dincolo de film, la vîna puternică de gravă autenticitate și ironică înțelepciune a dramaturgiei lui Sütő”

„Operatorul Liviu Pojoni înclină mai mult spre poezia peisajului decât spre exploatarea situației burleşti; un compozitor de marca lui Tiberiu Olah desfăşoară un spirit ludic pe care nu i-l bănuiam. A nu se crede, ferească domnul! (tot suntem în plină satiră antiobscurantistă, doar că e prea importantă tema pentru a o bagateliza cu o asemenea tratare superfluă) că alung farsa din Parnas, ori că mă îndoiesc după această experiență, de harul comic demostrat în «Toamna bobocilor», al regizorului. Numai că aici a cam uitat măsura.”

„În lungmetrajul «Bocet vesel», mutațiile ținând de specificitatea limbajului vizual sînt minime; dar prin fireasca reducere a dialogurilor se diminuează relieful metaforic, existent în structurile frazei lui András […]. Redesenarea — diferită față de piesă — a unor destine, «îmbogățirea» biografiilor sau răsturnarea unor situații nu clarifică discursul filmic, ci îl debilizează. […] Greu credibilă rămâne, de altfel, evoluția personajelor nu numai în cadrul anumitor episoade, trudnic înlănțuite temporal, ci în desfășurarea întregii acțiuni.”

„[…] Filmul mi se pare a fi o citire destul de superfi­cială a operei lui Sütő, pierzîn­­du-se semnificațiile filozofice ale operei, profunzimea și complexi­tatea psihologică a personajelor.”

„Experiența îndelungată confirmă că ceea ce a fost scris pentru scenă aparține scenei: transferul este aproape întotdeauna o activitate riscantă.”

„Vom întâlni deci în «Bocet vesel», şi teatru folcloric, şi «mediu țărănesc», şi accente comice — filmul intenționând să fie o satiră de moravuri la adresa naivilor care mai cred în vorbele măsluite ale unor predicatori de ocazie (şi de interes).”